Băile de nămol nu sunt cu siguranță printre cele mai impresionante terapii de vindecare, dar sunt unele dintre cele mai vechi din lume. Beneficiile nămolului vindecător au fost descoperite de vechii egipteni și romani, care îl foloseau pentru o varietate de afecțiuni, precum și pentru tratamente cosmetice.

Nămolul terapeutic este un produs natural care se formează pe fundul diferitelor corpuri mari de apă – mări, lacuri sărate, în jurul zonelor cu câmpuri petrolifere etc. Este bogat în diverse minerale, vitamine și microorganisme benefice, de unde și proprietățile sale curative. Este folosit nu numai pentru tratamente de înfrumusețare, ci și pentru tratarea diferitelor afecțiuni, inclusiv psoriazis, artrită, probleme de mobilitate, dezechilibre hormonale și pentru recuperarea după intervenții chirurgicale.

De asemenea, face parte din terapiile utilizate în medicina sportivă pentru refacerea musculaturii, precum și din procedurile cosmetice pentru tratarea părului uscat și reducerea celulitei. Este termofizic, biochimic, anti-îmbătrânire, antiinflamator și detoxifiant. Datorită acestora din urmă, face adesea parte din diverse produse cosmetice, precum și din compoziția antibioticelor naturale.

Ce este terapia cu nămol?

Caloterapia, așa cum sugerează și numele său, este o terapie vindecătoare. Ea are efecte antiinflamatoare, tonice, analgezice, îmbunătățește circulația sângelui și stimulează metabolismul în organism.

Principalele sale utilizări sunt trei – sub formă de băi de nămol pentru întregul corp, prin aplicare pe anumite părți ale corpului și prin măști, care sunt de obicei folosite pentru față.

Nămolul terapeutic în sine, care este utilizat, este împărțit în var, izvor mineral, turbă (mlaștină), sapropel și vulcani de noroi. Cele mai utilizate dintre acestea sunt nămolul de turbă, de var și de izvor mineral, iar în Bulgaria – în principal nămolul de var.

Una dintre cele mai vechi metode de tratare cu nămol este așa-numita metodă egipteană. Aceasta folosește nămol direct din locul unde se formează. Este necesar să se preîncălzească corpul la soare timp de jumătate – o oră pentru a deschide porii. Apoi, întregul corp se unge bine și se așteaptă la soare până se usucă complet. Urmează spălarea cu apă caldă, în majoritatea cazurilor apă de mare.

O altă metodă de tratament cu nămol sunt așa-numitele aplicații. În cadrul acestora, nămolul este încălzit la o anumită temperatură de aproximativ 40 de grade și se aplică pe o anumită parte a corpului, dacă se dorește un efect mai puternic chiar acolo, sau chiar pe întregul corp. Zonele care au fost unse cu nămol sunt apoi învelite cu folie și se pune o pătură deasupra, astfel încât să se poată încălzi – la fel cum face soarele în așa-numita metodă egipteană. Tratamentele durează 20-30 de minute.

Urmează băile cu nămol, în care nămolul vindecător este diluat cu apă minerală, de mare, de râu sau chiar obișnuită. Procedura ulterioară este aceeași ca în cazul unei băi obișnuite, însă aici durata acesteia nu poate fi mai mare de 20 de minute.

Cu toate acestea, deși este un produs natural, trebuie avută grijă cu nămolul. Există o anumită durată pentru fiecare terapie și aceasta trebuie respectată. De asemenea, este obligatoriu să se lase anumite zile pentru odihnă între terapii. Consultarea unui specialist este recomandată, mai ales dacă se începe o astfel de terapie pentru prima dată.

Care este povestea lui?

După cum s-a menționat deja, terapia cu nămol are o istorie destul de lungă. Unele dintre primele dovezi ale acesteia datează de la vechii egipteni care locuiau de-a lungul Nilului, care foloseau nămolul pentru a-și calma articulațiile dureroase. Femeile, pe de altă parte, se ungeau cu nămol de râu pentru a-și păstra tinerețea și frumusețea.

Romanii erau, de asemenea, conștienți de proprietățile acestui dar natural unic și pentru soldații imperiali se făceau piscine speciale cu nămol de mare, unde aceștia se refăceau și își vindecau rănile. Acest nămol din estuarele mării este considerat cel mai vindecător, deoarece conține o mare varietate de oligoelemente.

În prezent, în Europa, terapia cu nămol a căpătat o largă popularitate în jurul secolului al XVII-lea. În Bulgaria, metoda a început să fie aplicată în 1905 de prof. Paraskev Stoyanov în sanatoriul balnear din Varna.

Care sunt dovezile științifice ale impactului său?

Dacă egiptenii și romanii au descoperit efectul nămolului vindecător fără să știe exact cum afectează, dezvoltarea științei a reușit să răspundă la această întrebare. După o serie de studii și urmărirea efectului noroiului asupra organismului, s-a dovedit că acesta conține microparticule care pătrund în piele și exercită o ușoară presiune asupra țesuturilor printr-o cale nervo-reflexivă. Astfel sunt stimulate procesele de circulație în celulă și se îmbunătățește circulația sângelui, care susține alte procese, cum ar fi detoxifierea, adică eliminarea substanțelor nocive din organism, de exemplu. Circulația crescută în sine stimulează sistemul imunitar, metabolismul și reduce nivelul de zahăr și colesterol.

În timpul terapiilor cu nămol vindecător, organismul este îmbogățit constant cu fosfor, calciu, ioni de sulfat, dioxid de carbon, sulf, hidrogen sulfurat, enzime și alte substanțe utile.

Sulful, precum și prezența mucopolizaharidelor se acumulează în cartilajul articular și îl protejează. Pe lângă acestea, în noroi a fost detectată și prezența unor substanțe asemănătoare hormonilor, inclusiv estrogeni. Acestea îmbunătățesc funcția gonadelor și sporesc ovulația și spermatogeneza.

În ce cazuri este recomandată?

Am menționat deja câteva dintre condițiile care sunt bine afectate de nămolul vindecător, dar iată lista completă:

• boli ale sistemului musculo-scheletic, inclusiv ale articulațiilor – reumatism, artrită, coxartroză, gonartroză etc.
• boli neurologice, inclusiv plexită, nevrită, poliomielită, radiculită etc.
• boli de piele precum psoriazisul, diferite tipuri de dermatită, sclerodermia, rozaceea etc.
• boli ale sistemului digestiv
• anomalii ale țesutului osos – de exemplu, osteomielită
• boli ale sistemului genito-urinar, precum și infertilitate
• patologii ale vezicii biliare
• boli metabolice

În ce cazuri nu este recomandată?

În ciuda efectelor numai pozitive dovedite ale nămolului vindecător, există condiții pentru care băile de nămol nu sunt recomandate. Acestea sunt:

• ulcer
• în anemie
• boli infecțioase acute
• boli pulmonare mai grave, cum ar fi bronșita cronică și abcesul
• boli cardiovasculare, în special după un atac de cord sau un accident vascular cerebral
• boli venerice
• boli mintale
• sarcină, în special în ultimele luni
• sângerări frecvente
• malignități
• condiții în stadiul acut

Unde este disponibil în Bulgaria?

Pomorie este unul dintre cele mai populare locuri pentru băile cu nămol din Bulgaria. Zăcămintele de nămol vindecător și leșie din jurul Pomorie și al lacului Athanasov nu numai că sunt printre cele mai mari, dar sunt și de neegalat în lume ca calitate și compoziție. Leșia poate fi extrasă din ambele, dar nămolul numai din lacul Pomorie.

În Bulgaria există trei tipuri de depozite de nămol vindecător – calcaros, turbă și izvor. Cele mai mari depozite de nămol calcaros sunt în Pomorie și Burgas. După acestea, există astfel de depozite lângă Shabla, Balchik Tuzla, lacul Varna, lacul Mandra.

Noroiul de turbă se formează lângă Baikal și Dobri dol. Depozitele cunoscute de nămol de izvor sunt în Marikostinovo, orașul Banya din regiunea Karlovo și satul Stransko de lângă Haskovo.